Ce este mutismul selectiv?

Copilul tău este incapabil de a vorbi în situații sociale în care este necesar să vorbească (de exemplu la școală)?

Această incapacitate de a vorbi îi îngreunează îndeplinirea sarcinilor școlare?

Această incapacitate durează de cel puțin o lună?

Această incapacitate nu este datorată lipsei cunoașterii/ informațiilor?

Dacă ai răspuns pozitiv la întrebările de mai sus, atunci ar fi util să ai mai multe informații despre mutismul selectiv.

Mutismul selectiv este o tulburare de anxietate care se caracterizează prin incapacitatea constantă de a vorbi în situații sociale în care este de așteptat ca persoana să vorbească, perturbarea influențând rezultatele școlare și comunicarea socială, se manifestă de cel puțin o lună și nu este cauzată de lipsa cunoașterii sau disconfortul de a vorbi.

Pentru a fi  întrunite elementele mutismului selectiv, această perturbare de comunicare nu apare exclusiv în cadrul unei tulburări din spectrul autist, schizofrenie sau alte tulburări psihotice și nu poate fi explicată de o tulburare de comunicare (ca de exemplu tulburarea de fluență verbală cu debut în copilărie). (DSM V- Manual de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale, 2016, p. 195)

Cum se manifestă?

Atunci când sunt în medii diverse fie cu alți copii fie cu adulți, copii cu mutism selectiv nu răspund atunci când li se vorbește și nu sunt ei cei care inițiază conversații. Acești copii vorbesc doar acasă în prezența membrilor familiei apropiați și se poate întâmpla ca nici în fața rudelor de grad II ( bunici, unchi) sau prieteni apropiați de familie să nu vorbească. Acest refuz de a vorbi se manifestă inclusiv la școală, fapt ce conduce la rezultate școlare scăzute. Acești copii folosesc comunicarea non-verbală pentru a comunica-  onomatopee, arătat, scris și nu se implică în activități de grup sau dacă o fac ocupă locuri/ rolurile din umbră în care nu trebuie să vorbească.

Dincolo de refuzul de a comunica, se pot adăuga timiditatea excesivă, frica de ridicol, izolare și retragere socială, negativism, crize de nervi și chiar comportament ușor opozitional.

Mutismul selectiv este deseori asociat cu anxietatea socială care reprezintă frica sau anxietatea marcată  privind una sau mai multe situații sociale în care individul ar putea fi expus evaluării de către ceilalți (să susțină o conversație, să se întâlnească cu persoane necunoscute, să fie observat în timp ce mănâncă sau bea).

Când apare?

De obicei mutismul selectiv apare înaintea vârstei de 5 ani dar diagnosticarea lui are loc după începerea școlii atunci când interacțiunile sociale cresc. În plus, abilitatea de a citi este evaluată de către învățator, motiv pentru care se impun măsuri și au loc discuții detaliate cu părinții.

Cine contribuie la apariția mutismului selectiv?

Inhibiția socială a părinților poate reprezenta un model pentru copii pentru reticența socială. Studiile au demonstrat faptul ca părinții copiilor cu mutism selectiv sunt hiperprotectori sau exercită un control mai intens comparativ cu părinții copiilor fără tulburări.

Mutismul selectiv nu apare pe fondul unei traume, neglijențe emoționale sau

Mediul cultural joacă un rol extrem de important, copii familiilor care au emigrat într-o țară în care se vorbește altă limbă pot refuza să vorbească noua limba din cauza lipsei cunoașterii acesteia. Doar dacă copilul înțelege limba și refuză să o foloseasdcă se poate vorbi de mutismul selectiv.

Cum se poate trata?

Având la bază o anxietate, tratamentul mutismului selectiv se adresează reducerii anxietății și creșterii capacității copilului de a face față anxietății. Terapia comportamentală prin diverse tehnici de desensibilizare progresivă, expunere gradată, recompensarea comportamentelor pozitive este principala abordare terapeutică, în special la copii mici. Suplimentar, terapia psihodinamică are rolul de a identifica si rezolva conflictele intrapsihice ale copilului. Ședințele de terapie prin joc, non-directivă în prima fază devin încet încet ședințe directive de terapie prin joc, cu rol terapeutic pentru copil și de asimilare/ integrare a experiențelor din viața copilului.

Împreună cu psihoterapia, pot fi recomandate și medicamente antidepresive de către medicul psihiatru. Eficiența terapiei depinde de câțiva factori, printre care amintim:

• Durata tulburării- cu cât este identificată mai precoce și tratată, cu atât vindecarea este mai rapidă
• Asocierea/ prezența și altor tulburări
• Implicarea părinților, a altor persoane importante pentru copil cât și implicarea învățatorului/ profesorilor.

Cum se realizează diagnosticul?

Diagnosticul de mutism selectiv se realizează cu ajutorul criteriilor de diagnostic din DSM V (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, eng. = Manual diagnostic și statistic al afecțiunilor mintale), dezvoltat de Asociația americană de psihiatrie în 2013 sau ICD-10  (International Classification of Diseases, eng. = Clasificarea internațională a bolilor), dezvoltat de Organizația Mondială a Sănătății la începutul anilor ’90.

Diagnosticul se poate realiza de către un psiholog cu experiență sau un medic specialist în neuropsihiatrie infantilă.

Sfaturi pentru părinți:

Pentru că mutismul selectiv este în legătură cu anxietate socială, părinții au un rol esențial în evoluția tulburării.

Astfel, părintii ar trebui să NU

• pună presiune pe copil să vorbească atunci când se află în medii noi
• amenințe copilul să vorbească, în caz contrar lipsa comunicării lui va duce la pedepse
• îi atragă atenția copilului atunci când un adult/alt copil i se adresează și copilul cu mutism selectiv nu răspunde
• își arate anxietate proprie

Părinții ar trebui să:

• Asigure copilul că poate vorbi atunci când este pregătit, respectând propriul ritm.
• Se concentrează pe ceea ce face bine copilul și pe starea de bine dintr-un context social
• Încurajeaza comunicarea de orice fel a copilului prin arătat cu deget, contact vizual, mișcări din cap
• Încurajează activitățile sociale ale copilului, participarea la diverse activități specifice vârstei, dezvoltarea unei pasiuni
• Sprijină copilul în a-și face prieteni noi, cu blândețe
• Recompensează discret copilul atunci când acesta incepe să vorbească în „mediile problematice” pentru copil.

Irina Parfichi

Psiholog clinician și psihoterapeut integrativ

Contact info: 0737 082 549, contact@psihologuldeserviciu.ro

Sector 6, București

Bibliografie

1. DSM V- Manual de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale. (2016). DSM V- Manual de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale. București: Ed. Medicală Calisto.
2. ICD-10(International Classification of Diseases, eng. = Clasificarea internațională a bolilor)