Când intervenim și cum facem asta?
Visul reprezintă o înșiruire de imagini care survin în timpul somnului. Studiile neurofiziologilor demonstrează faptul ca nu există om care să nu viseze, chiar dacă el susține că nu visează, susținând că doar 5% dintre noi ne amintim că am visat.
Ideile visului sunt multiple, pot fi legate chiar de diverse senzații din timpul somnului, pot avea legătură cu ce am simțit în timpul zilei sau temerile noastre neexprimate. Așa cum susținea Sigmund Freud, imaginea visului (numit și conținut manifest) are întotdeauna un sens profund (conținut latent) pe care îl putem înțelege daca recurgem la asociații de idei. Visul este considerat ca fiind un limbaj primitiv (apare înainte de a învăța să vorbim) și privat, este spontan și este privit de Freud ca fiind singura formă în care ne permitem să exprimăm, într-o formă deghizată, idei și sentimente innacceptabile, la bază fiind o dorință refulată.
Plecând de la aceste informații, visele urâte sunt probleme tipice pentru copii. Copii devin înfricoșați și situația devine supărătoare pentru copil, dar și pentru părinți. Când astfel de vise apar în fiecare noapte, este recomandată intervenția unui profesionist. Practica psihologilor face trimitere la legăturile ce există între traumă, deprivare emoțională, copii cu probleme de separare și visele urâte persistente. Însăși anxietatea pe care copilul o gestionează în timpul zilei erupe noaptea sub forma unor imagini înfricoșătoare și foarte vii. Astfel, copiii țipă adesea, fug în camera părinților și sunt terifiați, nu mai dorm de teama viselor.
În funcție de vârsta copilului, caracteristici, specific, terapeutul are o diversitate de tehnici ce le poate aplica. Una din tehnici se numește Desenează-ți coșmarul!
Când un copil transpune o imagine din mintea sa pe foaia de hârtie, adica externalizează, această imagine devine un obiect asupra căruia poate acționa. Copilul primește control asupra visului, devine mai puțin înfricoșător.
Cum se desfășoară?
- Copilul ajunge în cabinet și este întâmpinat binevoitor, terapeutul se prezintă ca fiind persoana care ajută copii în privința îngrijorării si problemelor lor și face trimitere către discuția cu mama unde i-a spus că are dificultăți cu somnul noaptea. Terapeutul îi comunică copilului că știe modalități prin care poate ajuta copii să le dispară aceste coșmaruri și copilul este întrebat dacă vrea să fie și el ajutat. După ok-ul copilului, urmează pasul următor.
- Terapeutul cere copilului să deseneze visul, în special partea lui înfricoșătoare. Sunt folosite de copil carioci, culori, menționându-se copilului că este mai puțin importantă partea artistică. În timpul desenului, terapeutul poate cere mai multe informații despre părțile din vis și validează emoțiile copilului din timpul somnului, însoțind imediat mesajul de unul pozitiv- „N-o să te mai lăsăm noi, să-l trezești pe … din somn! ”
- În funcție de stadiul/ vârsta copilului, terapeutul alege o metodă prin care să distrugă visul și să scape de aceea imagine astfel încât aceasta să nu îl mai deranjeze niciodată.
De exemplu, pentru un copil mai mic de 7 ani, care încă are gândirea magică prezentă, terapeutul alege o metodă prin care distruge visul (în colaborare cu micuțul) astfel încât sa nu-l mai deranjeze niciodată. Copii pot alege să îl rupă în muulte bucățele, alții aleg să îl mâzgălească cu negru sau i-l lasă terapeutului să îl țină încuiat. Dacă copilul este mai mare, îi poate cere copilului ca acesta să construiască un vis frumos pe care i-ar plăcea să îl aibă și să se imagineze trezindu-se dimineața relaxat și liniștit.
- În ultimul pas, terapeutul îndeamnă și încurajează copilul să scape de acel vis oribil și asigură încă o dată copilul că acel vis îngrozitor/ personaj/ imagine nu îl va mai deranja niciodată de copil.
Irina Parfichi
Psiholog clinician și psihoterapeut integrativ
Contact info: 0737 082 549, contact@psihologuldeserviciu.ro
Sector 6, București
Bibliografie:
Dicționar de psihologie Larousse, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1998
Webb N.B, Social work with children, New York, 1996