Infidelitatea, o prezență constantă?

Cândva, am fost întrebată:

Crezi sau nu crezi in ideea de ales sau pereche perfecta pentru fiecare?

Și am răspuns…

The one, acea credinta preluata de la mama, tata si bunici inca din copilarie, poate deveni „o locomotiva” care ne ghideaza in alegerea partenerului de viata, o “presiune”, o “provocare” pe care nu avem voie sa o ratam, pentru care putem aloca o atentie sporita sau dimpotriva, ne grabim sa decidem cine-i “the one”. Conform credintei, viata adevarata trebuie sa inceapa cu “the one “si sa se sfarseasca cu “the one”. Dupa asta, poate urma “si au trait fericiti pana la adanci batraneti….” sau….nu.

Sau, putem vedea “the one” ca acea alegere pe care o facem la varsta la care noi simtim sa ne alegem partenerul, fara presiunea “normelor”.  Imbratisam viata, radem si glumim, ne dezvoltam si investim in noi pentru ca altfel sa putem investi si in relatia noastra, suntem autentici si ne exprimam nevoile pentru ca astfel sa putem fi pe deplin prezenti si pentru partenerul nostru. Adaugam, uneori constient si asumat alteori natural si pur instinctiv, dedicare in relatie, sprijin neconditionat, iubire muuulta, blandete, acceptare, rabdare.  Cred cu tarie in “the one”, care poate exista doar in stransa legatura cu trairea constienta a vietii, a intelegerii rolului fiecaruia in relatie, a unui aport constant.

 

Și, ce facem când apare infidelitatea?

Una din cele mai controversate latura a naturii umane, o temă intens studiată, despre care s-au scris multe cărți, s-au vărsat multe lacrimi, se vorbește astăzi, din ce în ce mai tare.

Ceva atât de simplu, care încalcă toate regulile ,,fură unui cuplu fericirea”, relația și, mai grav PROPRIA IDENTITATE.

De multe ori, infidelitatea partenerului o simți… și doar atât. Și, zi după zi, distanța dintre tine și el devine din ce în ce mai mare. Nu ai nimic concret de care,”să te legi”, nu vrei să cauți ,,dovezi,, pentru că știi că nu le poți duce, nu eșți încă pregătită. Și….nu mai știi cine ești, unde vrei să mergi, ce face sens. Rămâi în valuri, navighezi printre îndatoririle zilnice, te achiți de taskuri mai mari sau mai mici, mergi înainte.

Până când?

Până când ai suferit destul și nu mai vrei. Nu mai vrei să te îndoiești de tine, de el, de tot ce-i în jurul tău. Vrei doar adevărul să știi că nu ai înnebunit. Te vrei pe tine înapoi. Și, odată ce îl ai, crezi că poți fi liberă. În sfârșit, ai primit ce așteptai, te desprinzi și pleci.

Nu.

Nu e chiar așa simplu

Toate rolurile tale spun să rămâi în relație, ești și părinte și asta sună mai important față de ce simți tu.

Arăți cu degetul către partener și îl culpabilizezi exclusiv.

În capul tău, te desparți de el în fiecare zi.

În realitate, cauți cât mai multe răspunsuri- cum se întâmplă, cu ce frecvență, de ce se întâmplă asta, cine este celălalt, ce îți oferă, ce făceam eu în timpul asta, cum…..

Și, pe măsura ce te întrebi și îl/ o întrebi, primești și răspunsuri. Și de aici, curg zile și luni și poate chiar ani în care vrei să integrezi ce s-a întâmplat. Și este o “alergătură”, epuizantă pentru tine, pentru celălalt.

Ce faci cu toate celelalte roluri în timpul asta? Le faci să pară funcționale, te achiți de sarcini, îți crești copiii. Și, pe măsura ce faci asta, părți din tine dispar, se atrofiază sau se micșorează…sau apar părți noi, cum le numește Assagioli subpersonalități noi. Și, pe măsura ce trece timpul, îți pierzi identitatea.

Îți pierzi încrederea în tine, ajungi homeless, pe interior.

Și povestea se repetă, a doua și a treia oară. Mergi mai departe, doar ai învățat să faci asta…. poate poate nu mai simți atât de tare.

Unde ai putea fi tu acum? Infidelitatea ți-a salvat relația. Pentru scurt timp.

Dar oare, ce face sufletul tău, unde l-ai pus? Cu ce se ocupă? Cum se privește pe el acum?

 

Dacă treci prin experiențe asemănătoare, alege-te pe tine, înțelege ce ai de înțeles, mergi la terapie, la preot, oriunde simți că ai spațiul necesar și mergi mai departe, cu tot ce implică.

Poți să o iei de la zero? Cu același partener? pentru că îl iubești și te iubește? pentru că simți asta… pentru ca infidelitatea lui a fost doar despre sexualitatea lui.

Aș zice că da, doar dacă dispar tabuurile. Și se spune, între cei doi, tot ce nu a fost spus vreodată. Este singura cale.

 

Aveți grijă de sufletul vostru!

Psih. Irina Parfichi

Leave a Reply