Atunci când vorbim de alegerea partenerului vorbim de o hartă inconștientă pe care o avem deja setată în creierul nostru emoțional (creierul vechi).  Neocortexul (creierul nou)  încă nu este conștient de ce facem aceste alegeri însă suntem atrași fizic, emoțional către persoane asemănătoare cu cei pe care i-am avut cândva, în trecutul nostru.

În popor se spunea  „Uită-te la mama și tatăl lui ca să îți cunoști partenerul/ partenera” însă în cabinet ne uităm la toți membrii familiei de origine- părinți, bunici, frați sau surori mai mari. Acolo, în acest creier vechi (emoțional) avem deja impregnate gusturi, afinități, comportamente și atitudini ale principalelor persoane de atașament, instinctiv suntem atrași de aceste persoane și în viața de cuplu.

Descoperim ulterior că aceste persoane vor reproduce multe din suferințele și rănile pe care le-am simțit în copilărie. Aceasta are loc și cu concursul nostru de provocare-pedeapsă, prin care ne atragem într-un vârtej și într-un continuu cerc vicios.

Ne alegem partenerii din două motive esențiale:

• aceștia au atât trăsături pozitive cât și negative ale persoanelor de atașament

și

(2) compensează acele părți pozitive care au fost înlăturate din propria noastră ființă în copilărie. Intrăm într-o relație considerând, într-un mod inconștient, că partenerul nostru va deveni un părinte surogat și va compensa toate lucrurile de care am fost privați în copilărie, iar tot ceea ce trebuie noi să facem este să intrăm în relație.

După o vreme însă, înțelegem că strategia noastră nu funcționeză, suntem doar îndrăgostiți nu și compleți, întregiți, considerăm ca partenerul ne ignoră în mod intenționat nevoile, ajungem să simțim furie și vedem trăsăturile negative ale partenerului. Pasul următor, este să proiectăm toate trăsăturile nostre negative și negate asupra partenerului, relația se deteriorează și decidem că cea mai buna metodă de a obliga partenerii să ne satisfacă nevoile este să fim nesuferiți și arțăgoși, fix așa cum ne comportam când eram bebeluși și aveam nevoie de grija părinților. Dacă vom țipa destul de tare, credem că partenerul ne va sări în ajutor.

Dacă analizam cu multă atenție cele de mai sus, reiese că în realitate, diferența dintre iubirea romantică și lupta pentru putere este o linie foarte fină. Încântarea pe care cei doi parteneri o simțeau la începutul relației s-a transformat în ură, iar bunăvoința din cuplu s-a transformat într-o încleștare de voință.

Sintetizând, creierul nostru vechi (creierul emoțional), este sursa majorității problemelor în cuplu, cu ajutorul creierului vechi ne alegem parteneri care seamănă cu persoanele care au avut grijă de noi în copilărie, este sursa tututor mecanismelor noastre de apărare pe care ni le-am dezvoltat de mici (proiecții, transferuri și introiectări) care eclipsează realitatea despre noi înșine și despre partenerii noștrii și tot el este responsabil pentru reacția noastră infantilă la frustrare, răspunsul de tipul „plângi sau critică” ducând mai departe la frustrare. Poate fi asemănat cu un animal orb care încearcă să găsească drumul spre apă să se adape.

Creierul nou, neocortexul, este cel care ne ajută să ne atingem obiectivele creierului vechi, el fiind acea parte din noi care face alegeri, își exercită voința, știe că partenerii noștrii nu sunt părinții noștrii, că „azi” nu înseamnă „întotdeauna”, că „ieri” nu înseamnă „azi”, folosim celelalte aptitudini raționale pe care le folosim în alte domenii ale vieții și le aducem să ne susțină relația de iubire.

Alianța între impulsurile puternice, instinctuale ale creierului vechi și discernământul și cunoașterea creierului nou este cea care ne ajută să înțelegem care sunt scopurile nostre inconștiente și putem lăsa treptat în urmă lupta pentru putere.

Care este calea de a ieși din acest labirint al confuziei? Ce se află dincolo de lupta pentru putere?

Parteneriatul conștient.

“Un parteneriat conștient este o relație care stimulează la maximum dezvoltarea psihologică și spirituală. Această relație ia naștere când partenerii devin conștienți și cooperează impulsionați de aceleași motivații fundamentale ale minții inconștiente- de a se simți în siguranță, de a se vindeca și de a fi un întreg. ”

10 Trăsături ale parteneriatului conștient

1. Relația voastră de iubire are un scop profund- acela al vindecării rănilor din copilărie.

Nu te mai concentra asupra satisfacerii unor nevoi și dorințe neimportante ci învăță să recunoști afacerile neîncheiate din copilărie care le-au generat. Astfel interacțiunile tale zilnice capătă mai mult înțeles.

2. Formează-ți o părere mai corectă asupra partenerului vostru, percepându-l nu ca pe un salvator sau agresor ci mai degrabă ca pe o ființă rănită care luptă să se vindece.
3. Asumă-ți responsabilitatea de a vă comunica nevoile și dorințele partenerului vostru, dezvoltă căi clare de comunicare – partenerul nu intuiește automat nevoile celuilalt.
4. Devino intențional în interacțiunile voastre – antreneză-te singur pentru a avea o abordare constructivă și nu una instinctivă a creierului vechi.
5. Învață să acorzi importanță nevoilor și dorințelor partenerului în aceeași măsură în care te ocupi de ale tale – renunță la perspectiva narcisică și canalizează-ți atenția și către satisfacerea nevoilor partenerului. Rolul partenerului nu este de a-ți satisface dorințele ca prin farmec.
6. Îmbrățisează-ți latura întunecată a personalității tale – acceptă că ai trăsături negative, acceptă-ți responsabilitatea pentru această latură mai puțin plăcută a ta. Astfel, vei avea mai puțin tendința de a proiecta trăsăturile negative asupra partenerului și se creeză un mediu mai puțin ostil.
7. Învață noile tehnici de a-ți satisface nevoile și dorințele esențiale – în lupta pentru puterea din relație, îți amăgești partenerul cu vorbe dulci, îi ții predici sau îl învinovățești în încercarea de a-ți satisface nevoile. Doar când vei depăși aceste mijloace defensive prin care îți satisfaci nevoile, vei înțelege că partenerul tău poate fi o resursă pentru tine.
8. Caută în tine însuți/ însăți punctele forte și abilitățile care îți lipsesc – ești atras de partenerul tău pentru că vezi în el calitățile/ abilitățile care ție crezi că îți lipsesc. Nu te mulțumi cu senzația iluzorie că te-ai reîntregit, ci dezvoltă trăsăturile tale ascunse pentru ca acesta este singurul mod în care poți să redobândești cu adevărat sentimentul unității.
9. Devino mai conștient de dorința ta de a fi o ființă iubitoare și completă, care aspiră la uniunea cu Universul. Unul din darurile primite de la Divinitate este capacitatea de a iubi în mod necondiționat.
10. Acceptă că este dificil să pui bazele unei relații de iubire durabile. Contează nu doar alegerea partenerului potrivit ci și faptul că tu trebuie să fii parneterul potrivit. O relație cere angajament, disciplină și curajul de a te dezvolta și schimba. Altfel spus: EFORT SUSȚINUT.

Irina Parfichi

Psiholog clinician și psihoterapeut integrativ

Contact info: 0737 082 549, contact@psihologuldeserviciu.ro

Sector 6, București

Bibliografie:

Harville Hendrix- Primește iubirea pe care o meriți, Editura Herald,

Joe Dispensa- Antrenează-ți creierul!

Sursa foto- Pinterest