- Un străin nu te poate înțelege, mai bine apelezi la prieteni!
Un psihoterapeut este un profesionist care a studiat minim 6 ani, a investit sute de ore de studiu individual, a acumulat experiență în tratarea problemelor diverse precum probleme cognitive (gândire), emoționale sau relaționale.
Prin faptul că relația este una strict profesională, ai toate libertățile de exprimare garantate, exprimi ceea ce simți fără să fii judecat, secretele tale rămânând în siguranță.
Profesia de psihoterapeut este strict reglementată de norme etice, morale și legale aplicate de Colegiul Psihologilor din Romania. Una din principale reguli ale codului etic este confidențialitatea. Legea 213/2004 reprezintă cadrul legal privind exercitarea profesiei de psiholog. Psihoterapeutul are obligația de a păstra secretul profesional, chiar și după moartea pacientului, inclusiv față de membrii familiei acestuia. Singurele excepții când psihoterapuetul poate divulga informații este atunci când este amenințată viața pacientului sau a altei persoane (acesta dezvăluie intenția de a face rău cuiva sau lui însuși).
Este o investiție pe care o faci în primul rând în tine, este doar timpul tău cu tine și pentru tine, putând explora în liniște fiecare parte din tine, fiecare colț pe care nu l-ai putut discuta până acum cu nici o altă persoană. Îți oferi răspunsurile de care ai nevoie pentru o viață bună, satisfăcătoare.
- Psihoterapia este pentru persoanele cu mulți bani!
Acest mit își are rădăcinile de la sfârșitul secolului XIX când psihanaliza practicată de Freud implica minim 2 ani de analiză personală, investiția fiind una de durată, în primul rând.
Psihoterapia este o investiție în tine pe termen lung, în calitatea vieții. Beneficiile terapiei se văd atât în plan personal (relația cu soțul/ soția și copii) cât și în plan profesional (relațiile cu colegii, modul în care îți expui nemulțumirile, modul cum abordezi situațiile conflictuale). Conștientizarea mecanismelor de apărare dezadaptative și a credințelor limitative construite de-a lungul anilor îți schimbă modul în care te raportezi la tine și la ceilalți, ajungând să te poți privi cu blândețe și acceptare, așa cum așteptai din copilărie de la un părinte hrănitor.
Dintr-un părinte permisiv poți ajunge să fii un părinte hrănitor, dintr-o mama epuizată emoțional și care veșnic se învinovățește poți ajunge o mama suficient de bună pentru copilul tău, dintr-un tată absent fizic/ emoțional care la rândul lui a preluat acest mod din propia copilărie poți deveni un tată activ, hrănitor și responsabil. Mă întreb acum oare, toate astea au un preț prea mic sau prea mare?
- Terapeutul îți spală creierul!
Procesul terapeutic aduce schimbări în mai multe planuri.
O schimbare presupune mulți pași, are la bază o destructurare a subpersonalităților urmată de o restructurare a lor, ajungând la o personalitate integrată.
Pașii generici pot fi sintetizați astfel:
- Identificarea și conștientizarea propriului sistem de credinte, a situației problematice sau a realității curente.
- Acceptarea sistemului de credințe/a situației problematice/a realității curente
- Transformarea situației într-un comportament constructiv, într-o resursă adaptativă nouă și sănătoasă clientului
- Integrarea noii resurse/ modalități în tabloul subpersonalităților
- Sintetizarea sau formarea unui nou comportament care reunește atât subpersonlitățile existente cât și subpersonalitățile nou create.
Ce înseamnă schimbarea? Orice ce poți gândi sau ai nevoie într-un moment din viața ta:
-poate fi dobândirea independenței emoționale și financiare
-poate fi îmbunătățirea stimei de sine și a perspectivei asupra lumii
-poate fi renunțarea la relații toxice.
Cel mai important este că toate aceste schimbări sunt datorate evoluției și îmbunătățirii modului în care clientul percepe situația și nu unor directive date de către psiholog/ psihoterapeut.